NASA , gaura neagra si anii lumina

Nu prea am eu multe veleitati de astronom sau fizician . Dar nu pot sa-mi explic cum poate sa determine cineva o gaura neagra aflata la 50.000 de ani lumina , nascuta acum 30 de ani. Ori are 30 de ani plus distanta de 50.000 ani lumina , adica de 50.030 ani sau nu mai inteleg eu de loc logica. Ar fi interesant de intrebat unde e logica si unde sunt legile fizicii.

“Avem tot ce ne trebuie!” Avem pe dracu! Ghem!

“Avem tot ce ne trebuie!”. Probabil ca n-aveam, dar suna bine! Adica puteam noi singuri sa ne facem sosele, hotele, cazinouri, enciclopedii, irigatii, capodopere, orice! Acum nu mai putem face nimic singuri, pentru electrica ne trebuie venetici, la telefoane greci, la petrol chirchizi, la apa francezi, la Premiul Nobel nemti, la banci austrieci, evrei, la paduri si mine unguri, turci, arabi.
Paul Everac

A apus o stea

Era in 1976, cand la Iasi, in sala de sport de linga Podul de Piatra , student fiind, mi-am rupt din buget banii de doua pachete de tigari si am cumparat stand cinci ore la coada , bilet pentru Cenaclul Flacara.
La ora 21 cand pe scena improvizata a aparut chica rebela a lui Paunescu, cand a ridicat in sus mana dreapta cu semnul acela distinct al degetelor , mare si aratator in unghi drept si cand a suflat in microfon fraza " Mai sunt destui burghezi prin ministere" sala aceea cu 5000 de tineri a ramas o secunda inmarmurita , dupa care a izbucnit in urale si aplauze. Apoi , am avut o noapte de traire spirituala si angajanta pe care nu am uitat-o si nu am sa o uit niciodata. Indiferent cum esti considerat de necunoscatori sau rau voitori, ai fost , esti si ramai o stea, maria ta, poetule. Ca si Grigore Vieru ai fost , esti si vei fi, parte din sufletul meu. Ma inchin in fata ta Doamne pentru ca esti atotputernic si in fata ta poetule , pentru ca esti vesnic.
Dumnezeu sa te ierte Adrian Paunescu!

Pitipoanca de oras

Pitipoanca de oras

Eram mai deunazi in oras. Tocmai ma dadusem jos din masina sa intru intr-o librarie din centru, cand in spate se auzi un trosnet de fiare si un scartait lugubru de roti franate. M-am intors curios ca tot romanu’ si am vazut o fatuca micuta si plapanda, cu un mini foarte mini si cu parul roscat bretonat , dandu-se jos dintr-un X5 si plonjand spre o matahala umana , care iesea cu greutate dintr-o Dacie scalamba , ciocnita in spate de Bivolarul X5. Curios , ca orice roman, am intrat repede in rol si am asistat cu satisfactie la teribila ciocnire dintre pitipoanca de oras si nevinovatul zimbru moldovean, mare si bland. Nici una nici doua , fatuca pitipoanca il intreba cu naduf pe zimbrosul mameluc:

Ma mocofane stii tu cata sula am supt eu pentru masina asta in Spania, dobitocule ? Pai ce crezi ca m-am tavalit de sute ori cu tot felul de cadavre in Spania ca sa imi strici tu masina , cu rabla ta ruginita? Am ramas mut , intrebandu-ma cand si de unde a aparut aceasta specie de pitipoanca si mai ales ce poate face si ce are in cap o  fiinta  ca aceasta.

Altadata  mă aflam în statia de unde pleaca autocarele de Italia cand am  am ascultat fara sa vreau  o discuţie telefonică purtată de o  duduiţă cu pantaloni scurti si stransi pe trup  , cu  un maiou de o palma si niste cizme de sarpe in picioare , cu nu ştiu cine,  probabil o sinonima de –a dumneaei.. Era şi ea în aşteptarea uneui autocar si-si facea de lucru cu o geanta de crocodil si o valiza smechera de aia pe rotile.

 La telefon, mangusta vorbea sacadat, ca in cantecele alea ale lui PUIA , subliniind fiecare cuvânt cu gesturi ample ale ochilor, mâinilor, torsului si in general a tot ceea ce putea misca şi cu o plimbare ritmică, de du-te vino, de parca prietena ascultatoare ar fi fost acolo si ar fi vazut-o.

      -Vai, tu  fată, am fost la Napoli  şi mi-am luat o toala trasnet, spuse ea pentru inceput. Am dat 2.000 de euro pe ea!  Da, fata,  e plina de cristale Swarovski, fată, de sus până jos!
Şi ce crezi că mi-a mai cumparat „mascaltone” al meu? Cum care mascaltone? Juliano, tu  Logodnicul meu, da, acela nou. Păi, nu ţi-am spus că acela din Milano era un amărât de babalâc şi nu avea nici bani de-un Vuitton ?! Aşa, da, uitam să-ţi spun… Da, dragă, mi-a făcut cadou o maşină mare şi sigură, ştii că de obicei mai fac câte un accident… dar acum gata! Am rezolvat-o! Ghiceşti? Hai, că nu te mai fierb. Un BMV, da tu de ala 4x4 , mare si negru!  Ce ii fac in schimb? Orice vrea fato, si pe fata si pedos si sus si jos.

Mi-a spus ca in doi ani ne logodim deadevaratelea iar in 7 ani ne si casatorim . Asta cat are ? Are si el vreo 45 de ani , da se tine bine, e din Mezogiorno draga , bea mult vin rosu si mananca mereu fructe de mare, e un adevarat armasar.      
         In timp ce pitipoanca  se dădea în spectacol unii dintre cei de acolo  îşi dădeau ghionturi, câţiva liceeni făceau glume caraghioase, iar alte pitipoance abia incepatoare  invidioase pe norocoasa cu maşină de lux tânjeau, visând şi  ele la astfel de realizări în viaţă.
        Mă uitam cu milă la cea care se lăuda şi mă gândeam la câtă muncă intelectuală sau fizică o fi fost supusă, de are aşa o viaţă de prosperă. Oare se lauda doar, sau chiar aşa o fi? Şi dacă o fi, cum de-a reuşit aşa performanţe, căci nu cred să aibă mai mult de douăzeci şi ceva de ani. Oricum, e o figură plină până peste cap de fiţe.
        Ce înseamnă să fii o pitipoanca de succes ? Întâi de toate, e o formă de a arăta superioritatea de consum şi de succes în viaţă. Pitipoanca cu fiţe este acea fiinta plapanda si suava ,in special moldoveanca, blonda sau bruna care s-a  îmbogăţit rapid, confuz, tare neclar în negura tranziţiei, sau plecand in afara, Grecia, Japonia, Spania, unde a inceput cu „lucru „ la bara , a inaintat in functie fiind promovata pe post de amanta a sefului de bar , apoi a trecut in patul patronului, facand orice si oricand i se cerea. Dar a ramas marcata încă de statutul social din care provine. De altfel, cand se intorc periodic in tara aceasta  promovează sistematic o impostură faţă de propriile condiţii. Vrand sa para cinstita si curata, dar imbogatita prin propriile aptitudini
Deşi nu este, în general, capabilă de nimic, pitipoanca cu fiţe are o mare severitate în a-şi selecta prietenii, pantofii, frizura, geanta, blana, locurile în care apare, maşina din care coboară, partenerul de care stă agăţată. Neapărat trebuie  să fie toate ,,de firmă”! În realitate, rareori se întâmplă să aibă şi gust în alegeri, căci tendinţa noii mode e al  epatării salbelor strălucitoare, al zorzoanelor vulgare, al vocabularului redus la câteva fraze stereotipe repetabile până la stadiul de ticuri verbale. Ea vrea să trăiască într-o lume a capriciilor satisfăcute în public, în centrul atenţiei tuturor celor dispuşi s-o vadă.

Revenita in tara dupa cativa ani de stat cracanata, uzata si bolnava , aceasta diva devine viitoarea doamna, viitoarea patroana, viitoarea politiciana de succes.
         Dar ramane ceea ce este in fond.O pitipoanca .

         Mereu dornică de afirmare, o găseşti mai apoi  într-o facultate, de obicei , una facuta la apelul de seara sau prin email, se înscrie într-un partid de preferinţă cel de la putere, se angajează la o firmă oarecare pe post de asitent manager, unde îşi scoate în evidentă cunoştinţele subţiri şi picioarele groase, etalându-şi mai ales sânii siliconaţi  în decolteuri masive, iar mai apoi o gasesti in dosul unui ghiseu bancar , zambind tamp, in timp ce tinerii absolventi de ASE stau si mucesc ca agenti comerciali , carand zilnic sute de sticle de bauturi carbogazoase.   Capata cu timpul un botic fardat într-o culoare stridentă, fustă mini, ochelari de soare, de firmă (!) dar cu mult plastic, unghii false, gene false, păr fals prin extensii, minte falsa,  plus câteva  kg de glet colorat pe faţadă. Că asta-i moda, aşa se poartă… Are inele pe toate degetuţele, gâtul de lebădă e încorsetat de lanţuri din aur masiv,  o geantă mare, plină cu fleacuri ieftine, ca şi când e mereu pregătită să o ia furtuna şi să aibă tot ce-i trebuie pe insula pustie unde ar ajunge.
        Aproape că te induce în eroare  cu o privire galeşă, uşor tâmpă sau visătoare, care vrea să lase impresia de inteligenţă ascunsă sub masca bunului simţ. Încrezută şi arogantă, reuşeşte până la urmă, acţionând pedalele unui farmec palid şi de mult apus, să păcălească mai apoi un şef tomnatic, sau un nefericit în căsnicie, să o trimită într-o mini funcţie pe care ea o transformă, cu de la sine putere, într-o deosebit de importantă şi de neînlocuit meserie! Acolo nu se dezminte. Ajunge unde trebuie şi face ce ştie mai bine, adică nimic bun, încurcă lucrurile, minte, fură inseala , se culca cu cine trebuie ,crezând că nu ştie nimeni, nu respectă nimic şi pe nimeni, se străduieşte să pună prostia într-o nouă lumină. Acest tip de pitipoanca  se impune cu violenţă, e dură şi lipsită de feminitate, calcă pe bunul simţ face largi demonstraţii .  Pe ea n-o atinge criza! O tolerăm cu speranţa că timpurile se vor schimba şi, odată cu ele, şi vocaţia prostiei. Cu frica de a anu fi declarat un misogin. Dar atunci cand vine tavalugul restructurarilor , din pacate aceasta pitipoanca este cea care „ramane” pentru ca „sefu” se poate debarasa de stiinta si competenta oricui , mai putin de farmecele demimondei , care a invatat meserie , in barurile latine.
        Pitipoanca  face doar cateva lucruri in  viaţă, ceea ce stie mai bine,  să urce alte trepte, mai la îndemână şi mai sigure. De acolo, tocmai din vârful patului unuia sau altuia, face ceea ce trebuie, sa promoveze fara nici un merit.

Imi e rusine , dar aceasta e adevarata valoare a societatii romanesti actuale, in care din pacate talentul, stiinta, competenta, nu valoareaza astazi nici cat o ceapa degerata.

Mihai Manoila