NASA , gaura neagra si anii lumina

Nu prea am eu multe veleitati de astronom sau fizician . Dar nu pot sa-mi explic cum poate sa determine cineva o gaura neagra aflata la 50.000 de ani lumina , nascuta acum 30 de ani. Ori are 30 de ani plus distanta de 50.000 ani lumina , adica de 50.030 ani sau nu mai inteleg eu de loc logica. Ar fi interesant de intrebat unde e logica si unde sunt legile fizicii.

“Avem tot ce ne trebuie!” Avem pe dracu! Ghem!

“Avem tot ce ne trebuie!”. Probabil ca n-aveam, dar suna bine! Adica puteam noi singuri sa ne facem sosele, hotele, cazinouri, enciclopedii, irigatii, capodopere, orice! Acum nu mai putem face nimic singuri, pentru electrica ne trebuie venetici, la telefoane greci, la petrol chirchizi, la apa francezi, la Premiul Nobel nemti, la banci austrieci, evrei, la paduri si mine unguri, turci, arabi.
Paul Everac

A apus o stea

Era in 1976, cand la Iasi, in sala de sport de linga Podul de Piatra , student fiind, mi-am rupt din buget banii de doua pachete de tigari si am cumparat stand cinci ore la coada , bilet pentru Cenaclul Flacara.
La ora 21 cand pe scena improvizata a aparut chica rebela a lui Paunescu, cand a ridicat in sus mana dreapta cu semnul acela distinct al degetelor , mare si aratator in unghi drept si cand a suflat in microfon fraza " Mai sunt destui burghezi prin ministere" sala aceea cu 5000 de tineri a ramas o secunda inmarmurita , dupa care a izbucnit in urale si aplauze. Apoi , am avut o noapte de traire spirituala si angajanta pe care nu am uitat-o si nu am sa o uit niciodata. Indiferent cum esti considerat de necunoscatori sau rau voitori, ai fost , esti si ramai o stea, maria ta, poetule. Ca si Grigore Vieru ai fost , esti si vei fi, parte din sufletul meu. Ma inchin in fata ta Doamne pentru ca esti atotputernic si in fata ta poetule , pentru ca esti vesnic.
Dumnezeu sa te ierte Adrian Paunescu!

Pitipoanca de oras

Pitipoanca de oras

Eram mai deunazi in oras. Tocmai ma dadusem jos din masina sa intru intr-o librarie din centru, cand in spate se auzi un trosnet de fiare si un scartait lugubru de roti franate. M-am intors curios ca tot romanu’ si am vazut o fatuca micuta si plapanda, cu un mini foarte mini si cu parul roscat bretonat , dandu-se jos dintr-un X5 si plonjand spre o matahala umana , care iesea cu greutate dintr-o Dacie scalamba , ciocnita in spate de Bivolarul X5. Curios , ca orice roman, am intrat repede in rol si am asistat cu satisfactie la teribila ciocnire dintre pitipoanca de oras si nevinovatul zimbru moldovean, mare si bland. Nici una nici doua , fatuca pitipoanca il intreba cu naduf pe zimbrosul mameluc:

Ma mocofane stii tu cata sula am supt eu pentru masina asta in Spania, dobitocule ? Pai ce crezi ca m-am tavalit de sute ori cu tot felul de cadavre in Spania ca sa imi strici tu masina , cu rabla ta ruginita? Am ramas mut , intrebandu-ma cand si de unde a aparut aceasta specie de pitipoanca si mai ales ce poate face si ce are in cap o  fiinta  ca aceasta.

Altadata  mă aflam în statia de unde pleaca autocarele de Italia cand am  am ascultat fara sa vreau  o discuţie telefonică purtată de o  duduiţă cu pantaloni scurti si stransi pe trup  , cu  un maiou de o palma si niste cizme de sarpe in picioare , cu nu ştiu cine,  probabil o sinonima de –a dumneaei.. Era şi ea în aşteptarea uneui autocar si-si facea de lucru cu o geanta de crocodil si o valiza smechera de aia pe rotile.

 La telefon, mangusta vorbea sacadat, ca in cantecele alea ale lui PUIA , subliniind fiecare cuvânt cu gesturi ample ale ochilor, mâinilor, torsului si in general a tot ceea ce putea misca şi cu o plimbare ritmică, de du-te vino, de parca prietena ascultatoare ar fi fost acolo si ar fi vazut-o.

      -Vai, tu  fată, am fost la Napoli  şi mi-am luat o toala trasnet, spuse ea pentru inceput. Am dat 2.000 de euro pe ea!  Da, fata,  e plina de cristale Swarovski, fată, de sus până jos!
Şi ce crezi că mi-a mai cumparat „mascaltone” al meu? Cum care mascaltone? Juliano, tu  Logodnicul meu, da, acela nou. Păi, nu ţi-am spus că acela din Milano era un amărât de babalâc şi nu avea nici bani de-un Vuitton ?! Aşa, da, uitam să-ţi spun… Da, dragă, mi-a făcut cadou o maşină mare şi sigură, ştii că de obicei mai fac câte un accident… dar acum gata! Am rezolvat-o! Ghiceşti? Hai, că nu te mai fierb. Un BMV, da tu de ala 4x4 , mare si negru!  Ce ii fac in schimb? Orice vrea fato, si pe fata si pedos si sus si jos.

Mi-a spus ca in doi ani ne logodim deadevaratelea iar in 7 ani ne si casatorim . Asta cat are ? Are si el vreo 45 de ani , da se tine bine, e din Mezogiorno draga , bea mult vin rosu si mananca mereu fructe de mare, e un adevarat armasar.      
         In timp ce pitipoanca  se dădea în spectacol unii dintre cei de acolo  îşi dădeau ghionturi, câţiva liceeni făceau glume caraghioase, iar alte pitipoance abia incepatoare  invidioase pe norocoasa cu maşină de lux tânjeau, visând şi  ele la astfel de realizări în viaţă.
        Mă uitam cu milă la cea care se lăuda şi mă gândeam la câtă muncă intelectuală sau fizică o fi fost supusă, de are aşa o viaţă de prosperă. Oare se lauda doar, sau chiar aşa o fi? Şi dacă o fi, cum de-a reuşit aşa performanţe, căci nu cred să aibă mai mult de douăzeci şi ceva de ani. Oricum, e o figură plină până peste cap de fiţe.
        Ce înseamnă să fii o pitipoanca de succes ? Întâi de toate, e o formă de a arăta superioritatea de consum şi de succes în viaţă. Pitipoanca cu fiţe este acea fiinta plapanda si suava ,in special moldoveanca, blonda sau bruna care s-a  îmbogăţit rapid, confuz, tare neclar în negura tranziţiei, sau plecand in afara, Grecia, Japonia, Spania, unde a inceput cu „lucru „ la bara , a inaintat in functie fiind promovata pe post de amanta a sefului de bar , apoi a trecut in patul patronului, facand orice si oricand i se cerea. Dar a ramas marcata încă de statutul social din care provine. De altfel, cand se intorc periodic in tara aceasta  promovează sistematic o impostură faţă de propriile condiţii. Vrand sa para cinstita si curata, dar imbogatita prin propriile aptitudini
Deşi nu este, în general, capabilă de nimic, pitipoanca cu fiţe are o mare severitate în a-şi selecta prietenii, pantofii, frizura, geanta, blana, locurile în care apare, maşina din care coboară, partenerul de care stă agăţată. Neapărat trebuie  să fie toate ,,de firmă”! În realitate, rareori se întâmplă să aibă şi gust în alegeri, căci tendinţa noii mode e al  epatării salbelor strălucitoare, al zorzoanelor vulgare, al vocabularului redus la câteva fraze stereotipe repetabile până la stadiul de ticuri verbale. Ea vrea să trăiască într-o lume a capriciilor satisfăcute în public, în centrul atenţiei tuturor celor dispuşi s-o vadă.

Revenita in tara dupa cativa ani de stat cracanata, uzata si bolnava , aceasta diva devine viitoarea doamna, viitoarea patroana, viitoarea politiciana de succes.
         Dar ramane ceea ce este in fond.O pitipoanca .

         Mereu dornică de afirmare, o găseşti mai apoi  într-o facultate, de obicei , una facuta la apelul de seara sau prin email, se înscrie într-un partid de preferinţă cel de la putere, se angajează la o firmă oarecare pe post de asitent manager, unde îşi scoate în evidentă cunoştinţele subţiri şi picioarele groase, etalându-şi mai ales sânii siliconaţi  în decolteuri masive, iar mai apoi o gasesti in dosul unui ghiseu bancar , zambind tamp, in timp ce tinerii absolventi de ASE stau si mucesc ca agenti comerciali , carand zilnic sute de sticle de bauturi carbogazoase.   Capata cu timpul un botic fardat într-o culoare stridentă, fustă mini, ochelari de soare, de firmă (!) dar cu mult plastic, unghii false, gene false, păr fals prin extensii, minte falsa,  plus câteva  kg de glet colorat pe faţadă. Că asta-i moda, aşa se poartă… Are inele pe toate degetuţele, gâtul de lebădă e încorsetat de lanţuri din aur masiv,  o geantă mare, plină cu fleacuri ieftine, ca şi când e mereu pregătită să o ia furtuna şi să aibă tot ce-i trebuie pe insula pustie unde ar ajunge.
        Aproape că te induce în eroare  cu o privire galeşă, uşor tâmpă sau visătoare, care vrea să lase impresia de inteligenţă ascunsă sub masca bunului simţ. Încrezută şi arogantă, reuşeşte până la urmă, acţionând pedalele unui farmec palid şi de mult apus, să păcălească mai apoi un şef tomnatic, sau un nefericit în căsnicie, să o trimită într-o mini funcţie pe care ea o transformă, cu de la sine putere, într-o deosebit de importantă şi de neînlocuit meserie! Acolo nu se dezminte. Ajunge unde trebuie şi face ce ştie mai bine, adică nimic bun, încurcă lucrurile, minte, fură inseala , se culca cu cine trebuie ,crezând că nu ştie nimeni, nu respectă nimic şi pe nimeni, se străduieşte să pună prostia într-o nouă lumină. Acest tip de pitipoanca  se impune cu violenţă, e dură şi lipsită de feminitate, calcă pe bunul simţ face largi demonstraţii .  Pe ea n-o atinge criza! O tolerăm cu speranţa că timpurile se vor schimba şi, odată cu ele, şi vocaţia prostiei. Cu frica de a anu fi declarat un misogin. Dar atunci cand vine tavalugul restructurarilor , din pacate aceasta pitipoanca este cea care „ramane” pentru ca „sefu” se poate debarasa de stiinta si competenta oricui , mai putin de farmecele demimondei , care a invatat meserie , in barurile latine.
        Pitipoanca  face doar cateva lucruri in  viaţă, ceea ce stie mai bine,  să urce alte trepte, mai la îndemână şi mai sigure. De acolo, tocmai din vârful patului unuia sau altuia, face ceea ce trebuie, sa promoveze fara nici un merit.

Imi e rusine , dar aceasta e adevarata valoare a societatii romanesti actuale, in care din pacate talentul, stiinta, competenta, nu valoareaza astazi nici cat o ceapa degerata.

Mihai Manoila

Transparenta fondurilor europene

"Jurnalismul românesc a luat în plină figură, pentru al doilea consecutiv, Marea Criză. Aparent, nu mai este loc de dezbatere pe un subiecte de fineţe, precum performanţa jurnalistică. Peisajul este dominat de incertitudini şi de prea multe întrebări retorice privind soarta jurnalismului de la noi.

Declinul industriei este confirmat periodic de cifre alarmante privind situaţia economică a intreprinderilor de presă. Şi declinul profesiei a fost prezentat sumbru în timpul şi după campania electorală din 2009. Voci impozante din mass media româneşti recunoşteau că au renunţat de mult să mai lucreze pe teren, să documenteze minuţios subiectele fierbinţi. E drept, cu jumătate de gură.

De cealaltă parte a zidului, populaţia (de fapt, eşantionul reprezentativ) pare şi mai descurajată de formele tot mai imprevizibile ale corupţiei1. În mod clar, prezumţia de corupţie planează asupra celor mai mulţi dintre pilonii statului român. Totuşi, noi am ales să ne concentrăm asupra unei concluzii extrase de autorii studiului: „Felul în care mass media reflectă fenomenul corupției în România și în toate țările democratice imprimă publicului tendința de a adopta o anumită atitudine față de acesta și de a considera că vizibilitatea crescută a cazurilor de corupție este sinonimă cu răspândirea fenomenului în societatea românească”.

http://www.manager.ro/dbimg/Raport_Transparenta_fondurilor_europene_2010_10261723.pdf

Crudul adevar

  Tariceanu ne-a costat 67 de miliarde

*  Boc a fost mai ieftin: doar 30

           In ianuarie 1990, in trezoreria Romaniei exista un excedent de circa un sfert de miliard de dolari. Creantele externe ale tarii in valute forte occidentale si in ruble transferabile (datorii ale altor state fata de Romania ) se situau, undeva intre 6 si 6,5 miliarde dolari.

    Politicile publice amatoriste, lipsite de profesionalism si chiar de patriotism, privatizarea ca scop in sine si pentru obtinerea de comisioane,  rezultatele  privatizarilor  si in special neurmarirea de catre stat a valorificarii privatizarilor prin monitorizarea aducerii la indeplinire a clauzelor reciproce din contractele de privatizare ( vazi cazurile Aro, IMGB, Sidex, Alro, etc) in "primul rand destructurarea economiei nationale si a ocuparii salariale, irosirea resurselor de fonduri publice precum si calitatea actului de guvernare" au adus Romania aici.
  Dinamica deficitului de cont curent, a deficitului balantei comerciale (fob/fob si fob/cif), platile fara echivalent efectuate de Romania (serviciul datoriei externe) si acumularea datoriei externe exprimate unitar (in euro)  ne demonstreaza de ce gradul de saracie in Romania a atins cotele de astazi si nici nu mai necesota nici un fele de comentariu. 

Daca se spune ca "romanul s-a nascut poet" iar pe de alta parte "poetul are capul in nori" ceea ce scuteste oarecum romanul de rand de raspundere, imi pun intrebarea fireasca:

Ce ii scuteste de raspundere pe politicieni si pe aceea elita a lumii finantelor si economiei romanesti care au determinat sau au asistat la declinul economic si saracirea Romaniei?

Atasament: http://www.bursa.ro/_documente/fisiere_articole/99589.pdf

© Bursa

La Multi ani Majestate!

Regele Mihai I împlineşte, astăzi, 89 de ani. Alături de familie, regele îşi sărbătoreşte ziua de nastere în Elveţia, la Aubonne.
Regele Mihai I este al patrulea rege şi ultimul din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen
Fostul suveran al României Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul regelui Carol al II-lea şi al reginei Elena, prinţesă a Greciei. Regele Mihai I este al patrulea rege şi ultimul din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen.
Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand şi în urma renunţării la tron a lui Carol al II-lea. A fost detronat, însă, trei ani mai târziu, chiar de tatăl său. După abdicarea lui Carol al II-lea, în 1940, Mihai a revenit pe tron, unde a stat până în decembrie 1947, când a fost obligat de comunişti să abdice.

Intotdeauna am fost impresionat de verticalitatea si demnitatea persoanei regale ca si de modestia si frumusetea emanate de intreaga sa familie. 

Apartin unui secol apus , dar mai demn si mai frumos ca actualul!

La Multi Ani Majestate!

Doua video de wekeend

 Din ciclul " Sa facem haz de necaz"  doua videoclipuri nostime de pe you tube.
Sta-v-ar foamea-n gat

Taxe si impozite noi

Amintiri

Toamna asta urata ( si ca vreme si ca vremuri), mi-a adus  aminte de Grigore Vieru si de Angela Similea. Surprinzator? Nu.
Impreuna au facut minuni de frumusete:

Iata cum:
Afara ploua ca si toamna si-i urît,
Ma uit pe geam ca dupa tine, si atît.

În mine toate amintirile te-asteapta,
De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau sa citesc si-mi cad din mîna cartile;
Ma împresoara chipul tau din toate partile.

Mîna ce mi-a-mprastiat parul si gîndurile
Îmi amesteca pe carte toate rîndurile.

Ramîn uitandu-ma pe geam ca dupa tine,
Si tot astept pe cineva ce nu mai vine.

Ce sa mai vorbim de Eminescu!
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Maine probabil va urma Bacovia.
Sa speram ca va fi soare si chiar daca va fi destul de frig voi uita de toate astea cu mainile pline de glodul in care voi planta usturoiul de toamna.

Stiri de bine

  Astazi am incercat sa gasesc stiri "de bine", ceva care sa ma faca mai optimist, mai vesel mai increzator . Vi s-a intamplat si Dumneavostra?
Daca da , ati reusit?
Surprinzator, dar am gasit mai repede decat speram;
Pe Facebook , am dat repede peste un forum fondat de Magda Savuica numit  "273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România", un loc in care oricine poate poate povesti sau arata locuri pentru care merita sa nu pleci din Romania. Mi-a placut , darchestia asta te face sa crezi ca nu  merita sa  pleci din Romania nu datorita oamenilor, ci datorita locurilor. Oricum initiativa si "lucrul" este deosebit.
Multumesc
In axelasi timp am descoperit cu surprindere ca exista un site care se cheama chiar asa " stiri de bine". , numai ca stirile de bine romanesti sunt putine si firave, ultima fiind despre romanul care face arta din gunoaie. Of , asa e romanu' inventiv, "face orice din nimic" si din " rahat, bici"

Din ciclul " Sa facem haz de necaz"

 Un viermisor care tocmai a iesit dintr-un cacat o intreaba pe maica-sa:
-Mama, noi putem trai intr-un mar?
-Da, fiule.
-Dar intr-o banana?
-Da, fiule
-Atunci de ce traim intr-un cacat?
-Pentru ca asta-i tara noastra fiule !

Eh, ce vremuri doamne, ce vremuri au fost si sunt din nou!

Am o stare nasoala .
Sa fie din pricina presiunii si a vremii mereu schimbatoare sau a vremurilor?
Mă simt în situaţia accidentatului care căzînd de la etajul X se linisteste singur. Adică, pe la et.VI, îşi spune: lasă ca pînă acum e bine....Apoi pe la etajul I, are o revelatie si anume ca de la etajul I a mai căzut o data si nu i s-a întîmplat nimic, s-a sculat după cazatura , si-a scuturat pantalonii si a plecat spre parc sa mai facă o partidă de şah. De aceasta data am impresia unui "deja vu" Parcă as fi prin anul 1989...adică am aceiaşi deznădejde în fata inevitabilului: Totul este stabilit , nimic si nimeni nu mai poate schimba ceva, nu-mi rămîne decat sa fac haz de necaz  s-au sa dau cu bardă în cîini. Am aceeaşi senzaţie de inutilitate a orice as face. Simt aceeaşi atmosfera apăsătoare a anilor 89, în care fiecare ne feream de fiecare, ne gîndeam de trei ori înainte de a spune ceva, sau de a lua o atitudine. Oare Jos cînd vom ajunge căzînd de la etajul 10 va fi cineva cu plasa, sau vom cădea direct pe caldaram? NU numai vremurile mi se par la fel , ci si oamenii.  Parcă îmi aduc aminte ca "tovarăşul" ne mai promitea 100 de lei la alocatie, iar speranţele noastre se îndreptau spre tînăra generatie , adică Nicusor, cel nonconformist , cam betiv si cam curvar , deci de-al nostru.  Acum nu avem la fel un tovarăş, si o beizadea împinsă sa urce treptele sociale si politice , parcă în pofida voinţei ei? Nu îmi rămîne decat sa carcotesc si sa mă  pregatesc de mitingul de înfierare a celor ce nu înţeleg ce bine ne este cu salariile ciopîrţite cu absurdul si ridicolul ridicat la rang de virtute, si ce sănătos va fi la  iarna cu doua plapume si sticle cu apa caldă sub ele incalzind salele mele bătrîne. Aştept cu drag tocana de legume "adidasii" albi agatati de sfori  si  cozile alea de raci vietnamezi in vitrine sa mă simt din ce în ce mai tînăr si în putere.Mi-e dor sa mai citesc "Arici, pogonici" sa călătorească cu Ojog Braşoveanu pe meandrele cărţuliilor de aventuri ( mai ştiţi colecţia de cartulii cu un "a" pe ele, la 5 lei bucata?)  as vrea sa ma abonez la Scînteia, si sa primesc zilnic "Clopotul" la servici.
Eh , ce vremuri doamne, ce vremuri au fost si sunt din nou!!!!!!!

M-am saturat

Dragii mei , va anunt cu respect ca m-am saturat!

Da. M-am saturat pina peste pe cap. M-am saturat sa deschid televizorul dupa o zi de munca infernala si sa aud zilnic fie istericalele de la antene sau ralitatea fie osanalele de la Evz sau B1. M-am saturat de aceasta media infernala, partinica si interesata , indiferent de partea cui o fi. M-am saturat de politica si de politicieni, de Campeni si Turcani, de Buhaieni si Obufeni, de frazele lor fara inceput si sfarsit, fara rost si continut, de figurile lor smechere si prefacute, de rasul lor de burjui satisfacuti. M-am saturat de  basme cu pitici si pocitanii ,cu pirati si Cosanzene, de lingusitori si Pristandale care ii pupa in bot si-ii papa tot. M-am saturat de grija zilei de maine, de impozitele scadente, de plicurile cu facturi lunare din cutia postala, m-am saturat sa stau la coada sa-mi platesc impozitele sau sa obtin o aprobare si vorba reclamei sa ti se spuna cu un ranjet canin” Nu e bine , nu aveti stampila pe timbru, veniti maine” M- am saturat de directorii care isi plimba amantele cu masina unitatii, de soferii directorilor care le cara ciubucurile grase , acasa, seara pe semiantuneric, astepand apoi la usa vilei sa li se arunce un os ca la javrele din curte. de secretarele care le perie pantalonii si le sug mustiucul doar pentru a ramane in functie. M-am saturat de cei care au cotizat in campanii cu o suta sau doua sute de mii , au lipit afise sau au dat sute de SMS uri si apoi au cerut posturi prin care sa-si amortizeze sau mareasca suma astfel “investita” M-am saturat de doctorul care se uita prin tine ca prin geam daca nu ii pui plicul in buzunar, sau iti prescrie furazolidon in loc de piramidon si nu pentru ca nu ar vrea ci pentru ca asa a fost invatat la facultatea facuta asa cum obtineau gradele sergentii in armata candva, la apelul de seara. M-am saturat de profesorii analfabeti , care citesc la ore din manual sau din memorie uitandu-se pe geam in timp ce loazele joaca barbut la ore. M-am saturat de aceasi “dascali” de fapt mai mult tarcovnici , care dau pe bani zece la BAC tuturor nulitatilor cu bani, fara sa inteleaga ca eu care am invatat cinstit voi ramane toata viata marcat de nedreptatea ce mi s-a intamplat voi avea din cauza lor , toate valorile rasturnate. M-am saturat si de unflatii din Primarii si Prefecturi, fatarnici si sadici, interesati de ce se intampla in cartierele marginase doar in campanile lor nerusinate, in care impart promisiuni , umbrele, galeti, , zahar iar la tara, rachiul traditional de la crasma popii. M-am saturat si de preotii burduhosi si transpirati care pun tarife pe morti , vii si toate neamurile , iar noaptea fac contrabanda cu tigari ucrainiene. M-am saturat de cei care ne dau apa de zi cu zi , punandu-ne sa platim si pisatul la prêt major cu TVA, m-am saturat de nulitatile si aprozaristii , ajunsi mari patroni , doar fiindca aveau in spate un politician corupt, m-am saturat de cei care dadeau banii cu stanga si faceau “drumurile” cu dreapta, de cei care semneaza procesele verbale de licitatie, contra unui comission de 5 % in criza si 10% inaintea crizei. M-am saturat de toti cei care au salarii de bugetari in mizerie , dar au impanzit cu vile iesirile din  municipiile patriei. M-am saturat de multe altele, dar nimanui nu ii pasa de asta. Multi ca mine , carcotasi sau nu, s-au saturat de toate acestea. Ei si ce! Asta inseamna ca suntem satui , mai putem cere altceva de la viata? Da . Sa ne fi nascut in Groenlanda.

Nu saracia ma sperie!

Nu saracia ma sperie!

Am fost , prin nastere, un om sarac sau poate doar putin pauper. De aceea am fost si sunt  un om de stanga. Dintotdeauna , saracia mi-a produs mila si reactii prea sentimentale, dar niciodata nu m-a speriat, cum de altfel nu ma sperie nici acum. Saracia poate fi o stare , un fel de viata, care , surprinzator uneori poate fi foarte sanatos. E cinic ce spun? Poate, dar adevarat.

Am trait si eu acele vremuri cand copil fiind suprema placere era sa mananc la cina , linistit, felia mea de paine neagra cu marmelada cumparata de la aprozarul din colt. Cu ce nerabdare asteptam langa tejghea ca nenea Zailer, evreul care era gestionar acolo sa taie cu cutitul ala de lemn, calupul de marmelada tocmai scos din ladita invelita in hartie maro. Imi aduc deasemeni aminte de cei doi soldati de la pichetul din depoul de locomotive al micului oras din nordul tarii care imparteau cu mine felia de paine neagra si telemeaua primita la suplimentul de la ora 4 p.m.

Am spus aceste lucruri ca sa ma conving ca nu saracia ma sperie. Poporul roman a fost si poate fi din nou obisnuit cu “ea” . ( era sa spun “dansa “, ca moldovenii)

Ceea ce ma sperie ,este “atmosfera”. Da, atmosfera . E grea, e netransparenta , e plina de smog si ceata, e apasatoare, e nesimtita, e lipsita de bucurie si umanitate, e rea si sadica, e stressanta si nesanatoasa, e rece si fara de suflet, e bigota si  absurda, e falsa si mincinoasa, intr-un cuvant e tot ce poate fi mai rau pentru om.

De ce ?

Nu stiu.

Datorita cui?

Stiu, dar parerea mea nu conteaza pentru nimeni.

Pina cand?

Iarasi , nu stiu!

Ce e de facut?

Am doua sau mai multe optiuni:

Sa ma retrag in carapace pentru a ignora atmosfera si a ma conserva;

Sa reactionez pentru a schimba ceva din jur;

Sa fac si eu ca multa lume , adica sa aplic minunatul proverb romanesc: “ Capul plecat , sabia nu-l taie”  sau cum spunea Nenea Iancu “ Pupa-l in bot si papa-l tot”

Naspa variante! Greu de decis dar o voi face!

 Traiti aceeasi atmosfera? Aveti aceleasi intrebari, aceleasi dileme?