Amintiri

Toamna asta urata ( si ca vreme si ca vremuri), mi-a adus  aminte de Grigore Vieru si de Angela Similea. Surprinzator? Nu.
Impreuna au facut minuni de frumusete:

Iata cum:
Afara ploua ca si toamna si-i urît,
Ma uit pe geam ca dupa tine, si atît.

În mine toate amintirile te-asteapta,
De-aceea mi-i privirea stranie si dreapta.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plîngînd,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau sa citesc si-mi cad din mîna cartile;
Ma împresoara chipul tau din toate partile.

Mîna ce mi-a-mprastiat parul si gîndurile
Îmi amesteca pe carte toate rîndurile.

Ramîn uitandu-ma pe geam ca dupa tine,
Si tot astept pe cineva ce nu mai vine.

Ce sa mai vorbim de Eminescu!
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Maine probabil va urma Bacovia.
Sa speram ca va fi soare si chiar daca va fi destul de frig voi uita de toate astea cu mainile pline de glodul in care voi planta usturoiul de toamna.