Eh, ce vremuri doamne, ce vremuri au fost si sunt din nou!

Am o stare nasoala .
Sa fie din pricina presiunii si a vremii mereu schimbatoare sau a vremurilor?
Mă simt în situaţia accidentatului care căzînd de la etajul X se linisteste singur. Adică, pe la et.VI, îşi spune: lasă ca pînă acum e bine....Apoi pe la etajul I, are o revelatie si anume ca de la etajul I a mai căzut o data si nu i s-a întîmplat nimic, s-a sculat după cazatura , si-a scuturat pantalonii si a plecat spre parc sa mai facă o partidă de şah. De aceasta data am impresia unui "deja vu" Parcă as fi prin anul 1989...adică am aceiaşi deznădejde în fata inevitabilului: Totul este stabilit , nimic si nimeni nu mai poate schimba ceva, nu-mi rămîne decat sa fac haz de necaz  s-au sa dau cu bardă în cîini. Am aceeaşi senzaţie de inutilitate a orice as face. Simt aceeaşi atmosfera apăsătoare a anilor 89, în care fiecare ne feream de fiecare, ne gîndeam de trei ori înainte de a spune ceva, sau de a lua o atitudine. Oare Jos cînd vom ajunge căzînd de la etajul 10 va fi cineva cu plasa, sau vom cădea direct pe caldaram? NU numai vremurile mi se par la fel , ci si oamenii.  Parcă îmi aduc aminte ca "tovarăşul" ne mai promitea 100 de lei la alocatie, iar speranţele noastre se îndreptau spre tînăra generatie , adică Nicusor, cel nonconformist , cam betiv si cam curvar , deci de-al nostru.  Acum nu avem la fel un tovarăş, si o beizadea împinsă sa urce treptele sociale si politice , parcă în pofida voinţei ei? Nu îmi rămîne decat sa carcotesc si sa mă  pregatesc de mitingul de înfierare a celor ce nu înţeleg ce bine ne este cu salariile ciopîrţite cu absurdul si ridicolul ridicat la rang de virtute, si ce sănătos va fi la  iarna cu doua plapume si sticle cu apa caldă sub ele incalzind salele mele bătrîne. Aştept cu drag tocana de legume "adidasii" albi agatati de sfori  si  cozile alea de raci vietnamezi in vitrine sa mă simt din ce în ce mai tînăr si în putere.Mi-e dor sa mai citesc "Arici, pogonici" sa călătorească cu Ojog Braşoveanu pe meandrele cărţuliilor de aventuri ( mai ştiţi colecţia de cartulii cu un "a" pe ele, la 5 lei bucata?)  as vrea sa ma abonez la Scînteia, si sa primesc zilnic "Clopotul" la servici.
Eh , ce vremuri doamne, ce vremuri au fost si sunt din nou!!!!!!!