luni, 18 octombrie 2010

Nu saracia ma sperie!

Nu saracia ma sperie!
Am fost , prin nastere, un om sarac sau poate doar putin pauper. De aceea am fost si sunt  un om de stanga. Dintotdeauna , saracia mi-a produs mila si reactii prea sentimentale, dar niciodata nu m-a speriat, cum de altfel nu ma sperie nici acum. Saracia poate fi o stare , un fel de viata, care , surprinzator uneori poate fi foarte sanatos. E cinic ce spun? Poate, dar adevarat.
Am trait si eu acele vremuri cand copil fiind suprema placere era sa mananc la cina , linistit, felia mea de paine neagra cu marmelada cumparata de la aprozarul din colt. Cu ce nerabdare asteptam langa tejghea ca nenea Zailer, evreul care era gestionar acolo sa taie cu cutitul ala de lemn, calupul de marmelada tocmai scos din ladita invelita in hartie maro. Imi aduc deasemeni aminte de cei doi soldati de la pichetul din depoul de locomotive al micului oras din nordul tarii care imparteau cu mine felia de paine neagra si telemeaua primita la suplimentul de la ora 4 p.m.
Am spus aceste lucruri ca sa ma conving ca nu saracia ma sperie. Poporul roman a fost si poate fi din nou obisnuit cu “ea” . ( era sa spun “dansa “, ca moldovenii)
Ceea ce ma sperie ,este “atmosfera”. Da, atmosfera . E grea, e netransparenta , e plina de smog si ceata, e apasatoare, e nesimtita, e lipsita de bucurie si umanitate, e rea si sadica, e stressanta si nesanatoasa, e rece si fara de suflet, e bigota si  absurda, e falsa si mincinoasa, intr-un cuvant e tot ce poate fi mai rau pentru om.
De ce ?
Nu stiu.
Datorita cui?
Stiu, dar parerea mea nu conteaza pentru nimeni.
Pina cand?
Iarasi , nu stiu!
Ce e de facut?
Am doua sau mai multe optiuni:
Sa ma retrag in carapace pentru a ignora atmosfera si a ma conserva;
Sa reactionez pentru a schimba ceva din jur;
Sa fac si eu ca multa lume , adica sa aplic minunatul proverb romanesc: “ Capul plecat , sabia nu-l taie”  sau cum spunea Nenea Iancu “ Pupa-l in bot si papa-l tot”
Naspa variante! Greu de decis dar o voi face!
 Traiti aceeasi atmosfera? Aveti aceleasi intrebari, aceleasi dileme?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu